Amintirile mele…

    Nu de putine ori amintirile ma poarta  catre satul meu drag. M-am nascut in zona de campie, o sa ziceti, „nimic spectaculos”…dar pentru mine satul acela melancolic, cu ochi de izvoare, cu par stufos de grane si casute albe, zambind indraznet spre crugul cerului, in care m-am trezit umbland cu ochii mari , deschisi spre lume, ramane o frantura de rai pamantesc…  

         Lanurile imense din jur mi-au descris in linii unduitoare scene de maretie si intelepciune.Aici, am descoperit, pe nesimtite, in noptile calde de vara, stand culcata in iarba, jucandu-ma printre stele si culegand iluzii in poala sufletului meu,ca timpul e un magician prefacut. Ca in rostogolirea sa duce visele mele din inima copilariei…Imi ramane nestinsa amintirea jocului cu norii; privirea mea isi construia printre castelele lor din inaltimi lacasuri pentru sperante…alteori,cand eram trista,rataceam pe campuri printre flori si ascultam povestile vantului,povesti adevarate despre oameni, ori legende despre stramosi. De plangeam, nu stiam daca lacrimile mele mai sunt lacrimi, ori izvoare cu limpezi unde…eram prietena cu picaturile de ploaie si dupa furtuna ma inveseleau culorile curcubeului.Cu toate luminile sale ma mangaia satul. Sub privirile lui si ale naturii ce-l imbraca, precum un batran sfatos, s-au deschis spre lume sufletul si mintea mea. In cuibul lui revin mereu cand lumea e prea rece, iar gandurile   ma  dor. Tabloul perfect al amintirilor mele este pictat cu nuante de nemurire pe colbul din palmele satului, in casuta cu veranda de unde poti privi pretutindeni in jur, un loc in care-l simt pe Dumnezeu aproape. Asa e-n amintirile mele satul natal!                                                                                                                                                                 Pare perfect si miraculos , fiindca simt ca s-a-naltat pe temelia sufletului meu.Si nu doar bat inimile noastre in acelasi timp ci parca-s una; si-l voi purta cu mine, pe batranul sat, oricat de departe m-as rataci prin lume.  Acest loc cu sufletul in cer si cu trupul pe pamant traieste in ambele spatii si va ramane un decor fantastic ce nu va inceta sa ma urmareasca, pentru ca aici am invatat sa-mi construiesc aripi pentru a zbura, aici am invatat sa-i cant durerii, aici am simtit pentru prima data ca pot sa tin in palme zambete, ca picura lumina pe acoperisul inimii mele si aici regasesc parfumul copilariei si mangai respiratia unui trecut ce pentru mine nu a apus si nu va apune niciodata!

8 thoughts on “Amintirile mele…

  1. Eu credeam ca intr-o alta lume ai fost bucatar, dar citind ce-ai scris aici, retractez…scriitoare ai fost, m-ai cucerit cu amintirile tale!

  2. NOSTALGIE

    Mi-e dor de campul cu naluci
    De ulita prafoasa
    Mi-e dor cand alergam desculti-
    De mama si de casa!

    De perii inflorind zapezi
    Trudind in neuitare
    De muguri si de struguri verzi
    De-a vantului chemare;

    Si de bunicul,cum croia
    Vii portii de lumina
    Si sa le gust ma indemna-
    De vorba lui senina !
    ………………………………………………………………….
    ….si eu care credeam ca nu mai exista alte nostalgii decat ale mele….Sunt bucuroasa sa descopar in dumneavoastra un suflet sensibil care rezoneaza cu tot ce natura a zamislit si sa constat cu placere ca aici ,in Baragan si numai aici orizontul e brodat cu maci inflacarati si cu vapai sufletesti deopotriva-felicitari!
    ANONIMUS

    1. De-am pune dorului zavor,
      L-am vinde poate, la obor?
      Dar oare, cine-ar cumpara
      Si cine doruri n-o avea?

      Eu recunosc in piata mare
      Ca am si dor care ma doare.
      Si de ma doare, nu-i dau leac,
      Ma duc pe campuri sa-l impac.

      Cu rosii maci si albastrele,
      Cu spice galbene si grele
      Si mirosind a paine calda
      Cum ne facea mama, odata…

      Si de-as gasi pe vechi campii
      Fantani cu ciuturi,m-as opri
      Si-as bea chiar si apa salcie
      Cu gandul la copilarie.
      ……………………..
      Eh… nostalgie, nostalgie,
      Unde-mi esti, copilarie,
      Cu praful din Baragan
      Pe unde mai ieri fugeam?
      ………………………………………………………………………………………………….
      Ma bucur ca ne putem impleti gandurile brodand perdele dantelate de amintiri si ma simt onorata de vizita dumneavoastra.
      Va astept cu mare drag sa colindam prin macii inflacarati de visele copilariei si daca sunteti din zona mea, mi-ar face placere sa va ofer un buchet de flori de camp, culese-n roua diminetii.
      GelaDumi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s