Povestea porumbului fiert

Povestea porumbului a inceput cu Cristofor Columb si de atunci s-a despicat firul in milioane de povesti, fiecare fir ducand la personaje ce isi au obarsia pe tot mapamondul. Pentru mine, povestea  are culoarea soarelui  din verile cu arsita ale copilariei si se deruleaza an de an intr-un capitol nou, ce vine sa le completeze pe acelea de demult, cand alergam descult prin colbul satului de la margine de lume si de zare,  la auzul strigatului mamei „Copii, veniti, ca am facut porumb fiert!”Urma o intrecere „care mananca mai multi stiuleti” al carei trofeu era pana la urma, sa stranga cocenii rosi, daca tot a mancat mai mult. 😦   Si imi mai rasuna in minte strigatele de pe malul marii „porumb, avem porumb fiert!” si pofta cu care infulecam acolo o bucata de stiulete cumparata de la tuciurii de serviciu de pe plaja, sau lacrimile de crocodil pe care le varsam in odaile inchipuite ale castelelor de nisip, in cazul in care ni se refuza cererea de a mai cumpara unul, atunci cand un alt conational striga cat il tinea gura”nu dati banii pe prostii, luati porumbi pentru copii, ca e buni!” :))))))))  Anii aceia au ramas in urma, dar nu-s uitati, ci bine pastrati in foldere speciale,  pitite printre atrii si ventricule… nu va spun exact locul din corason si nici cheia nu v-o dau ca e ascunsa! 🙂  Insa, in fiecare vara iau cheia si descui si adaug un capitol nou, in zilele cu arsita.                                                                                                                            Anul acesta,  cu-atata foc si parjol, ai fi zis ca nu mai e loc sa mai fierbi, dar cum sa rezisti ispitei cand ajungi in lanul randuit pe inserat si stiuletii iti fac cu ochiul sub apusul purpuriu!

Image

Pana se face inspectia stupinei  si se bea o bere rece acolo, pe campul de batalie al albinelor, soarele coboara de tot si aveai pentru o clipa senzatia ca te afli intr-un crampei de rai…

Image

E de nedesris momentul coborarii soarelui… desi e cald, iti ingheata cuvintele pe buze si ti se pironeste privirea-n departari, uitand de tot ce-i pamantesc.

Image

Incet, incet, soarele se ascunde in lanul de porumb,  lasand in urma umbre violet…

Image

E timpul sa te trezesti , sa-ti amintesti ca locul tau e pamantesc si trebuie sa te intorci la ale tale.  😦    M-am intors,  luand cu mine imaginea indesriptibila a acelui apus, dar si o desaga de porumb in portbagaj, doar asta face parte din gena mioritica. Nu ma disculp, asa cred ca sunt eu, cu capul in nori, dar cu picioarele pe pamant! 🙂

Image

A doua zi, era duminica si-am recurs la metoda mamei de a fierbe porumbul in ceaun, la foc de lemne…nu, nu suntem o armata, dar mai sunt destui in jurul nostru!

Image

Image

Si as fi vrut sa strig in gura mare: „Copii, veniti, v-am fiert porumb!” Dar strigatul acesta n-ar mai fi trezit nimanui emotia care ma incerca pe mine,  poate si pe tine,  candva, demult …Cand porumbul aburind a fost gata l-am mancat, asa cum ii sta bine, cu prietenii, cu vecinii si s-a-ntamplat sa fie acasa si fata mea  care, trezita de mirosul inconfundabil a venit catre ceaun exclamand:  „woww, avem porumb fiert! Si aveam, nu gluma, pentru toti aceia care ne anuntasera ca  nu au gustat inca! Dar, parca strigatul fetei nu  mai semana cu cel de odinioara, nici entuziasmul care ma incerca pe mine cand eram pusa in fata minunii de a vea porumb fiert nu se mai regaseste in niciun capitol nou al povestii, care are acum alte nuante,  desi porumbul nu si-a schimbat culoarea! 🙂

Image

L-am mancat aburind si-am ras cu pofta…toata lumea multumita, era asa frumos, ca la soare te puteai uita, la porumbul nostru fiert, ba!

Image

Image

S-a baut si bere, ca asa e la gramada si s-a mai scris o fila din povestea cu nuante de aur, in contrast cu apusul violet din povestea care,  pentru mine, nu va avea apus…

Image

Anunțuri

4 gânduri despre „Povestea porumbului fiert

    1. Primesti, primesti…si daca mai e vorba si de pupici de la pitici, repetam povestea la infinit, pentru ca este oricum o poveste frumoasa si tare placuta piticilor pe care-i pup si eu cu multa dragoste, oriunde s-ar afla!

  1. Gela, am intrat din intamplare aici si am sa-ti recomand o reteta mexicana d eporumb care se vinde peste tot si la targuri si in piete. Eu am dat-o si fetelor de pe un forum culinar frecventat de mine mutl timp si tare le-a placut. Se poate face cu porumb congelat de la autoservire sau porumb proaspat. Se fierbe pana devine moale, apoi se unge pe toate partile cu maioneza mai acrisoara (aici se vinde in autoservire si mexicanii obisnuiesc sa puna la maioneza putin otet in loc de lamaie. Si apoi se tavaleste prin branza rasa (mexicanii mai pun si fulgi de ardei iute dar mie nu imi place). E un deliciu. Mi_ar place sa o incerci si sa-mi spui daca ti-a placut.

    1. Sigur o voi incerca, Elena, am devenit chiar nerabdatoare s-o incerc! Am avut acum doua saptamani spectacol impreuna cu un ansamblu din Mexic si au promis ca vor reveni la vara, o sa-i dau pe spate cu reteta ta! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s