Dulceata de mere verzi cu suc de rosii si ghimbir

N-am dat pe aici de doua zile  si ca sa nu fiti suparati va indulcesc cu o dulceata,…asa, mai raruta, dar draguta!🙂

Stiu ca nu e prea comuna si nici prin cuferele mostenite de la bunici nu prea exista, dar de astazi o gasiti, iata, in cufarul meu, care cufar este destinat doar lucrurilor care sa aduca  bucurie  tuturor. Va marturiesec faptul ca la finalul experientei de astazi am fost bucuroasa in ciuda caldurii indurate pe langa aragaz, fiindca stiti cum e cu roscata asta? Daca nu o pazesti o pierzi pe drum! :)  Iata ingredientele alaturi de care am plecat pe drumul acestui experiment culinar, imaginandu-mi ca voi reusi! Nu va spun cate calcule am facut pana am ajuns la aceste cifre, ca sa nu radeti de matematica mea „rotunda”. 🙂

750 ml. suc de rosii dulci ( cherry) obtinut cu ajutorul blenderului
1 kg. zahar tos
un baton de vanilie
800 gr. mere curatate de coaja
o bucatica de ghimbir uscat
un baton de  scortisoara

zeama de la o lamaie
100 ml. apa plata

Mod de preparare:

Sucul de rosii se pune la fiert impreuna cu zaharul si batonul de vanilie despicat. (Poza e inchisa rau fiindca mi s-a ars becul hotei si nu stiam cum sa-l pun singura. :(  )

Trebuie pazita  ca de foc 🙂 dulceata asta, fiindca face pe nebuna si vrea sa evadeze, aveti grija!

Dar ii trece repede si se resemneaza in maxim un sfert de ora revenind usor, usor  la matca, dupa ce o spumam…Mai fierbe putin si siropul e aproape legat! Ca sa ne convingem, il testam. Cum il testam?  In mod obisnuit, facem testul picaturii si daca siropul s-a legat si sta bob pe farfuriuta, cum a stat la mine, o vom marita apoi cu roadele marului din fundul gradinii, chit ca n-au ajuns la majorat si inca-s verzi ( dupa ce le-am tocat la cap si le-am frecat cu zeama de lamaie ca sa nu oxideze, sa le vina rau si sa se faca stana de piatra la intalnirea cu dulceata din oala) !

Se adauga si batonul de scortisoara, se fierbe la foc mic. Intre timp se rade si ghimbirul si se va adauga dulcetii in spume, ca mai are o rafala…

In timp ce palpaia   dulceata pe focul lenes, am simtit ca mai trebuie putin lichid si am mai adugat 100 ml. apa…recunosc, nu ma gandisem la ea de la inceput! Eu am adaugat-o aici la ingrediente, dar nu am luat-o in calcul cand am plecat la drum cu experimentul. Voi sa o puneti, dar tot asa, nu de la inceput, deoarece depinde de cat de zemoase sunt si merele. Fierberea nu mai dureaza mult, iar mirosul ajunge sigur prin vecini care se-ntreaba curiosi” ce face vecina bun acolo? ” Dupa ce incercati iar cu picatura si vedeti ca s-a legat( si  se leaga bine datorita continutului de pectina al marului verde) luati dulceata de pe foc, a mea arata cam asa…

Opriti intr-un castronel pentru degustare, eventual doua, ca sa guste si vecina, nu pacatuiti s-o lasati doar cu mirosul si acoperiti oala cu un prosop ud si bine stors. Se pune rece in borcane  bine sterilizate in cuptor.
Daca  ar fi sa descriu printr-un cuvant cheie rezultatul acestei experiente culinare noi,  acel cuvant ar fi SUBLIM! Ingemanarea de gusturi si arome ce razbate dintr-o lingurita de astfel de dulceata, din care ti-e si mila sa manaci,  asa de bine arata, e perfecta pentru gustul meu si maine mai fac o portie!  (O sa va arat borcanele aliniate la raport!)
Pofta buna!

Asa roscata trebuie sa-si doreasca oricine sa aiba pe rafturile din camara, abia astept s-o vad curgand ( pe te miri ce) pe inflacarata!

6 thoughts on “Dulceata de mere verzi cu suc de rosii si ghimbir

  1. Ultima poza m-a terminat, cum poa sa-arate, omg…si zici ca e cu suc de rosii, cine s-ar fi gandit?
    Cred ca doar tie iti vin idei de genul. Astept nerabdatoare urmatoarea traznaie!🙂

    1. Cred ca deja am facut alte traznai de atunci.
      Trebuie sa le faca si pe astea cineva, daca nu eu, atunci cine?🙂
      Dar tot te astept si pe tine sa-mi spui ce traznai ai mai facut!

    1. Woww, de cand n-am mai primit o nota… Si zece pe deasupra! Multumesc frumos, o sa va invit la o vizita in pivnita, sa vedeti cum s-au aliniat borcanele si toate asteapta cate-o nota…🙂
      Lumea de obicei citeste, noteaza, face si tace,🙂 dar dumneavoastra mi-ati dat si nota maxima!Ma mobilizez sa fac numai traznai de nota maxima de acum incolo, sa stiti!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s