Bucatarim cu dragoste chiar si pentru cei ce nu mai sunt…

N-am stiut ce titlu sa dau acestei postari, pur si simplu asa s-a intamplat in ultimul timp, sa bucataresc mai mult decat de obicei, sa pun ca si altadata mult suflet in tot ceea ce fac, sa ne adunam la o masa mare multi  cunoscuti, rude, prieteni, vecini si asta, din pacate, in amintirea oamenilor dragi pe care nu-i mai avem printre noi. Am taiat un porc si recunosc, mi-am cam facut de cap, desi starea mea de sanatate nu era tocmai buna…stiam ca tata ma vergheaza de undeva de sus si am riscat gatind din guitator de toate cele. Mai intai am gustat soriciul… fraged, bun, ne-a mers la suflet!

Apoi am trecut la pregatirea jumarilor, bune, bune, le-am degustat pe loc fiindca ne ajunsese foamea.

Intre timp am asezat la foc un ceaun mare in care am fiert tot ce trebuia pentru tobe…

Asa aratau cand erau gata fierte organele….

Aici deja presate tobele noastre…

S-a tocat si carnea de carnati intre timp, s-au curatat intestinele sa ramana foita de ceapa si s-a inceput episodul carnatilor…

Acesta a fost primul nascut!

S-au facut repede si  au iesit destui, dar momentan nu era timp de un gratar.

Am pregatit apoi si un drob, fiindca tot aveam ceapa verde si marar la botul calului.

Am umplut muschiuletii cu  legume…

N-am poze artistice, capetele la degustat!Va dati seama, nu puteau sa lipseasca de pe lista pregatirilor, sarmalele, le-am facut la ceaun, sa fie pentru toti!

Am pregatit chiar si ceva dulce din osanza netopita a porcului, fiindca ii placeau mult de tot taticului haioasele astea, o sa vorbesc mai mult despre ele intr-o postare viitoare!

Si  altele pe langa cele enumerate am mai pregatit, salata boeuf…

Praz umplut cu crema de branza si marar…Am batut icre si am facut friptura de pulpa la gratar, dar nu am imortalizat momentul. Si prajituri cu mousse de gutui si crema de dovleac am facut pentru ca s-au strans nepotii si nelipsita coliva, pentru comemorarea religioasa…

Tare as fi vrut sa mai fie tata… si Laurentiu si Aurelian sa fie printre noi si sa fi facut toate astea pentru o masa festiva in familie… :((                                                                                   Desi cu  durere in suflet, le-am facut cu dragoste si cu credinta ca ei ne-au privit de acolo de sus si s-au bucurat ca nu i-am uitat, ca suntem impreuna la bine si la rau, asa cum tata isi dorea mereu. Ne rugam la D.D. sa ii odihneasca-n pace!

Uffffff, de-ai sti ce dor imi e de tine, tata!

 

12 thoughts on “Bucatarim cu dragoste chiar si pentru cei ce nu mai sunt…

    1. Georgi, dintre toate bunatatile, doar sorici nu mai avem, fiindca l-am impartit sa guste toata lumea… daca imi apareai in cale la momentul potrivit ai fi gustat si tu, cu siguranta!

    1. Ufff,Stanuta, sa-i odihneasca Dumnezeu pe toti si sa-i aiba in paza sa, atat putem sa mai spunem… cat despre dorul nemarginit, nu ne-a dat D.D. cuvinte nici sa-l spunem, nici sa-l plangem…

  1. Gela,m-ai emotionat puternic cu vorbele tale! Cred ca ai un suflet mare de tot, eu sunt convinsa. Si mai cred ca taicutul tau te vegheaza de acolo unde e si ce ai gatit tu in amintirea lui, i-a placut cu siguranta.

    Bucate minunate, facute asa cum scrie la carte, de o adevarata gospodina. Bravo!

  2. Viata asta ne aduce si momente triste, iar pierderea celor dragi nu este deloc usoara…important este sa ne amintim de ei cu drag mereu! Bucatele tale au fost grozave, iar cei ce nu mai sunt, au apreciat de acolo de Sus.

  3. O groaza de bunatati aici… mi-ai facut o pofta teribila de sorici.
    Cat despre tatal tau, sunt sigura ca te priveste de acolo de sus cu drag, cu dor… si mai ales cu mandrie! 🙂

    1. Cu pofta se rezolva in curand fiindca e Craciunul la o aruncatura de bat!
      Si n-as vrea sa fac vreodata ceva de care sa ma rusinez in fata tatei, chiar daca fizic nu mai e cu noi! Sunt sigura ca ne priveste de undeva, de sus…

      Ps. Mi-era dor de tine!

      1. Pana la Craciun, se pare ca am noroc sa primesc de la o prietena, in cateva zile si imi trece pofta ;))
        Of, si mie mi-e adesea dor de blogul meu si de blogurile vostre, pentru ca am un internet groaznic, jumatate de luna imi merge bine, dupa care in cealalta jumatate trebuie sa spun 10 rugaciuni si abia s-a incarcat 10 %. Doar din pricina asta mai lipsesc, in rest revin mereu cu mare drag >:D<

      2. Ce bine e sa ai prieteni care te ajuta la nevoie, m-am linistit acum cu pofta…netul cred ca face pe nebunul peste tot, dar eu nu-l las sa intre in agonie, ma tin de capul lui ! :))
        Eu te astept cu drag sa cotrobai prin sertare ori de cate ori poti. Sper sa gasesti de fiecare data si cate ceva pe gustul tau!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s