Franturi de la aniversarea mea-2013

Abia astazi am reusit sa studiez mai bine fotografiile furate, as zice (criza, bat-o vina!) de la ziua mea. Privindu-le, am ajuns la concluzia ca ar fi cateva relevante ( nu neaparat reusite) care sa ma ajute sa relatez filmul pregatirilor culinare pentru aceasta aniversare ce vine la cateva zile dupa  Craciun. Apropierea aceasta temporala ma incurca de multe ori, fiindca ma vad nevoita sa repet  cate ceva din ce am facut la Craciun, dar place al naibii  si persoanelor care de Nasterea Domnului nu au petrecut cu noi. Am inceput cu biscuitii sarati si saratelele. Am plecat de la reteta  mea, de aici , fiindca de Craciun facusem biscuitii cu fistic a la Any  si fara asa ceva pe masa la noi nu prea se poarta, ce sa facem,  avem vin bun si chef de viata! 🙂 Am taiat aluatul si saratele ( bete) si adaugand mult cascaval in coca, apoi, am facut biscuiti pe care i-am servit ca atare sau ca baza la aperitive, pentru icre, pentru crema de branza.

A fost tare placut sa lucrez la saratelele astea, se umbla cu plugusorul si au tinut loc de covrigi si „asternut” la o cana cu vin, sotul avea grija sa imbie lumea spunand ca saratelele  sunt calde, iar vinul rece (aveam si fiert la termos dar nu a avut succes)  uratorii erau incalziti deja! 🙂 Am continuat cu drobul de pasare, reteta de aici,  pe care l-am imbogatit si cu ciuperci proaspete, doar un pic dunstuite intr-o lingura de ulei de masline.

Am facut o groaza, fiindca subtiasem cconsiderabil, cu o zi in urma, septelul cocosilor( mai am, o,ho,ho…) si am avut maruntaie proaspete si de calitate.

In momentul in care am dat drumul la cuptoare, eram asa, precum Iosefini, dar m-am descurcat plimbandu-ma de la unul la altul…cam in acelasi timp am copt si rontaieli, fiindca am luat in calcul prezenta copiilor (celor apropiati) care nu prea se omoara cu mancarea elaborata, dar stiu eu bine ca le place sa rontaie… Am facut niste melcisori cu masline si resturi de mezeluri de la Craciun, buna reteta asta pentru reciclari, nu uitati de ea,  reteta de la minipizza, dar cu aluat fraged, nu cu drojdie, poate fi cumparat sau facut. Si am invartit si cateva rulouri cu cascaval, mezeluri si ardei, seminte diverse, ca sa termin aluatul dezghetat deja.

Umbland cu aluatul fraged si gandindu-ma la succesul tartei aperitiv cu carnati si ciuperci, mi-a zburat gandul la o nazbatie modificatoare a acelei tarte si imediat am trecut la pregatirea bilutelor de branza, care erau oricum in plan, dar nu pentru vreo tarta…dar cum socoteala de acasa si cea din targ, stiti voi ca nu se pupa totdeauna, am pregatit repede 10 bilute cu crema de branza si marar, am deschis frigiderul, inventariat, gasit ce trebuia si am „clocit” o noua tarta, chiar si cu ciuperci, ca si cea despre care tocmai va zisei, dar era altceva! 🙂  Am ridicat-o in slavile becului sa-i facem o poza, doar o gatisem!  🙂  (Promit sa revin cu reteta ca e faina si usor de facut!)

Sa nu credeti ca nu mai luam cate o pauza, sotul avea grija sa ma hidrateze, doar stateam langa cuptoare, saratelele erau prin preajma si mi-era sete-n permanenta…dar nu numai cu asta se ocupa jumatatea mea, nu, a fost un dragut si ceva pe atat, fiindca a gatat de tocat cele necesare salatei boeuf in timp record, eu am jonglat maioneza cu tehnica din dotare si nici nu stiu cand am teminat-o, am ornat-o simplu de tot( traiasca mararul din ograda care a rezistat eroic frigului) si i-am pus capacul pana o fi vremea sa stea mandra pe masa!

Va ziceam de bilutele de branza, iata-le, o sa postez si reteta simpla, dupa care m-am ghidat ca sa le fac. Deocamdata doar o poza efectuata imediat dupa ce au iesit din chinurile facerii,adicaaaa… marea invarteala! :)))))))))))))))))))))))))

Intre timp am copt si niste cosulete pentru crema de branza si sfecla rosie pe care eu o ador, am folosit de data asta branza gorgonzola si a iesit o crema tare fina la gust, ma autofelicit , daca o sa incercati vreodata combinatia, sigur o s-o faceti si voi macar in gand 🙂 .

Am umplut si cu icre o parte din cosulete, sa nu vi se para groase, in mijloc sunt goale (nu am avut timp sa pun bobite de fasole pe post de greutati in asa de multe cosulete) au fost excelente la gust si s-a facut economie la paine!:))))))))))))))))))))

Am asezat si pe biscuiti sarati icre de caras, n-am avut de data asta de la vreun peste mai de soi, dar e bine ca sunt si astea pe timp de criza! Asa, deci, diversificam baza icrelor, sa fie…

Intre timp s-a fiert piftia, am avut si de Craciun, putina, ce-i drept, tocmai din motiv de repetir la interval scurt. De data asta i-am dat aparenta de star, asa am pregatit-o pentru intalnirea cu degustatorii, care, va spun la ureche, au considerat-o  piftia fatala din prima! 🙂 Nu, nu glumesc, a fost aclamata la scena deschisa, chiar ca erau si sotiile admiratorilor pe acolo, au recunoscut ca si lor le place tremurica si ce-i frumos si gustos, la tot omul tre’ sa placa, fie baiat, fie fata! 🙂

Dupa ce am dat-o afara din casa, pe frumoasa, deoarece  in frigider nu mai era loc si pentru  d’astea, am trecut la asamblarea salatei shuba ( cu peste si d’asta am avut de Craciun) dar nu doar eu o ador si altii o adora si trebuia sa o refac. Din ingrediente asemanatoare, dar cu pui, nu cu peste si  cu oarece schimbari pe ici pe colo, stiti voi cum e cu punctele esentiale, am facut si o salata sub forma de bratara/ coronita ornata cu rodie, am vazut reteta la Nadia, pe Artaculinara si am zis, daca tot fierb pentru salata shuba cele necesare, sa incerc si bratara de rodie, ca nu strica o bratara la masa omului! 🙂 Iata, asambalata gata, dar neornata inca, shuba, direct in tava, ca altfel, daca ii dadeam forma de peste, cum fac de obicei, ma chinuiam la ornat si nu mai era timp!

Si bratara cu rodie care m-a chinuit la asamblat, dar bine ca la final a meritat! Nu va spun cate platori am schimbat dedesubtul celui pe care era asezata initial ca sa fac o poza, se reflecta luciul de la platoul acela cu stelute ceva de groaza si ieseau niste poze negre ca noaptea…pe masa a venit pe alt platou, la final, ca sa dea bine!

Intre timp m-am ocupat si de tort, bateriile s-au dus, au iesit poze negre/albastre; am avut blat negresa si crema de alune, ca la tortul de aici . L-am ornat in viteza cu frisca si fructe, o sa-l vedeti la taiat. Friptura a fost de pasare, contrar a tot ce se spune ca nu e bine sa se manance la zilele astea asa ceva, noi nu mai puteam sub nicio forma sa mancam friptura de porc si cum cocosii se bat in ograda, friptura scrie pe fruntea luptatorilor cei mai sangerosi! Stiam din experienta anilor anteriori ca nu ajunge un singur tort (oamenii se perinda pe la noi si a doua si a treia zi, fiecare cand isi revine) si am convocat sotul la o claca de facut trufe, mai ales ca aveam si niste forme primite de la Stella si abia asteptam sa le folosesc!    ( Pup Stelina, daca citeste, reteta e tot a ei!) Asadar, trufele in forme si altele proaspat  pudrate cu cacaua…

Cam astea ar fi in mare, pregatelile, am mai facut platori de  branza cu struguri si am primit musafirii in valuri, ca la zile mari lumea se mai plimba, dar nici pe mine nu m-au uitat cei ce ma iubesc. Cateva instantanee luate de pe masa in momente diferite…Unghiuri cu saratele si vinuri.

Cele doua salate, shuba si bratara de rodie…

Tarta taiata, o bunatate…

Platouri cu branzeturi.

Salata boeuf, doar adusa la masa, icre, poza aburita…

Uitam de vedeta…

Fripturi…

S-a taiat tortul…

Cine a intarziat la prima runda a mesei, a papat doar bombonele rafaello si trufe, ca tortul s-a dus si nu am avut timp de doua, asa cum faceam anii trecuti…

Inca nu m-am odihnit dupa ce mi-au trecut prin mana toate astea, dar sunt fericita ca i-am putut astepta cu drag si masa intinsa pe cei apropiati si de aceasta data, chiar daca asta inseamna inca un an la purtator. Il port cu drag, alaturi de toti ceilalti, multi in buchet, dar sunt ai mei si gata, sanatoasa sa fiu! Si asa sa fiti si voi! La multi ani!