Pariziene cu umplutura sarata

Cornuri dulci/sarate se fac in bucataria noastra saptamanal, dar cand cineva din randul celor care le-a gustat imi cere reteta, dau din umeri, fiindca le fac mereu in graba, cu gandul la pachetul pentru a doua zi si nu prea mi se lipeste aparatul foto de mana, cand umblu cu aluaturile cu drojdie! Dar acum am facut promisiuni cu termen de realizare pentru postarea retetei si nu mai pot amana. De Dragobete, am framantat cu multa dragoste cornuri de tot felul si am furat si cateva cadre, asadar, fiti pe faza, doritori, vine reteta parizienelor facute si mancate cu atata drag! Reteta am vazut-o initial la Cerullina, pe un forum culinar, dar, de fapt, era luata de la Ellani, o alta prietena virtuala, ca asa-i cu retetele bune, formeaza un adevarat circuit in bucatariile pofticiosilor si din vara lui 2012 eu tot fac reteta asta si nu m-am plictisit de ea!

Ingrediente:

Pentru aluat:

250 ml. lapte acru, chefir, sana, eu cu lapte acru le fac intotdeauna

150 ml. ulei
500 gr. de faina, cu o rezerva pregatita, fiindca niciodata nu se stie cu faina…
11 gr. drojdie uscata, sau 25 gr. drojdie proaspata(cu drojdie uscata le fac eu)
o lingurita sare
o lingura zahar
un ou

Pentru umplutura:

1/2  ardei gras rosu

1/2 ardei gras verde
100 gr. branza sau cascaval, sau 50/ 50, combinat
100 gr jambon, sunca, muschi afumat sau piept de pui, ce aveti…
optional:ceapa verde, praz…
piper, sare, oregano, dupa gust

Pentru deasupra:

un ou pentru uns si seminte de susan, in, mac, negrilica…

Umplutura este foarte versatila, eu intotdeauna folosesc ce am pe moment in frigider si merge al naibii de bine cu orice!

Mod de preparare:

Se amesteca laptele acru cu uleiul si se incalzec foarte putin pe foc moderat, maxim 30 de grade sa aiba la final! Intr-un vas incapator, se amesteca faina cu drojdia uscata, se face un crater in care se toarna compozitia de lapte acru si ulei. Se adauga apoi zaharul, oul, sarea si se framanta la gramada fara niciun stres, va asigur eu, dupa ce am facut acest lucru de zeci de ori, ca aluatul acesta este nepretentios si iese de fiecare data fara efort! Daca vi se pare prea moale, mai adaugati maxim doua linguri de faina, asta in cazul in care aveti faina prea pretentioasa, a mea e foarte cumsecade si iese la fix! 🙂  Dupa framantare, se lasa la crescut intr-un loc caldut timp de 30/35 de minute. Se imparte apoi aluatul in bile mai mici, mai mari( depinde cat de mari doriti sa iasa).

Se aplatizeaza fiecare bot de aluat cu podul palmelor, dandu-i-se o forma cat de cat ovala, daca vreti sa folositi merdeneaua, o puteti face, eu nu o folosesc, imi este foarte drag sa lucrez aluatul, sa-l simt cum imi creste in maini…Se franjureaza la un capat foaia si la capatul opus franjurilor se aseaza umplutura, pregatita prin taierea/ amestecarea ingredientelor, astfel incat sa se poate imprieteni cu usurinta in mijloc de corn pufos ( stiu, v-ati gandit la codul des)! 🙂

Se impacheteaza bine la capete si se ruleaza cu grija cornul, se aseaza direct in tava, pe hartie de copt.Intre timp se da drumul la cuptor si se seteaza pe 180 de grade. Cornurile gata formate se mai lasa la crescut in tava, 10-15 minute, in functie de cat de cald este in incapere.

Dupa ce au crescut, se ung cu ou batut, sau doar cu galbenus, cum va place, se presara cu seminte de susan, in, mac etc. si se introduce tava in cuptor pentru 30 de minute.

Imediat ce se rumenesc, se scoate tava din cuptor, se adulmeca putin, dupa care, e vremea sa cada la datorie unul cate unul, dar va jur, primul cazut e cel mai adulat, dar nu oricum, asa, infierbantat!  🙂

Va arat mostre din ture diferite, caci se fac , nene, se fac si se vor mai face, la noi, pariziana, nu glumesc,chiar place!

Moale, pufoasa, frumoasa, deosebit de gustoasa; calitati incontestabile!

Ii sta bine pe masa, indiferent in ce o asezi, dar prea mult, nu dureaza! 🙂

In fotografia ce urmeaza se terminase umplutura si am pus carnat in mijloc la trei dintre parizienele din tura aceea, le-am si impletit altfel, e o placere sa te joci cu aluatul acesta, parol!  🙂

Sunt minunate pentru asigurarea pachetului pentru serviciu, de asta le si fac asa des, dar diversificand umplutura… Chiar n-as putea sa le gasesc vreun defect, afara de acela ca se termina neasteptat de repede…

Va spun pofta buna, cu promisiunea ca voi reveni cu varianta dulce a parizienelor!

P.S.Ellani, iti multumim de fiecare data cand ne bucuram de savoarea si pufosenia lor!