Cu picioarele pe pamant si capul in nori…

Asa-mi place sa fiu tot timpul, cu capul in nori si picioarele pe pamant, dar, asta de care zic, TIMPUL, nu ma lasa sa fac totdeauna  ceea ce vreau, ma subjuga, ma acapareaza pur si simplu…Insa, oricat de asupritor ar fi, tot ii rup lanturile  si evadez cat pot de departe, depasind barierele spatiului din arealul obisnuit cu gandul la infinit. Am visat mereu la infinit, dar in toate zborurile mele catre el am ajuns doar la margini de lume si de zare, am urcat pe inaltimi si am ametit privind spre abisuri, m-am sprijinit de realitati avand grija sa nu ma pravalesc in mrejele visarii. Cum cineva acolo sus ma iubeste, mi-a asternut in cale o evadare de cateva zile, pe care mi-o doream, pe care o asteptam si n-o planificam din cauza zabranicelor de tot felul. Si asa se face ca, dupa un drum supravegheat indeaproape de nori grei, navalnici…

Picture 073Picture 112

Picture 018Cerul s-a mai luminatPicture 063Picture 141Si am ajuns aici…

Picture 092Un loc mirific pe care l-am luat la picior intre doua rafale de ploaie (careia i-am dat ignor inca de la aparitie) cred ca doar o auzeam cum picura sacadat, prea eram cu capul in nori…

Picture 081Trecusera ceva ani de cand pasii ma  mai purtasera pe drumurile astea, dar am recunoscut drumul  si-apoi, am avut si calauze bune!

Picture 071

Picture 094I-am dat sufletului hrana,  simteam ca-mi sta inima in loc de atat frumusete…

Picture 326

Picture 427Picture 328

Picture 222Picture 230Am ajuns  pana la Lacul Sf. Ana. Nu era pentru prima oara si cu toate acestea mi se parea, ocolind lacul, ca respir si visez intr-un spatiu celestial. Se luminase bolta si in jurul lacului era ireal, ireal de frumos… Privind spre cer aveai  senzatia ca privesti nemarginirea…

Picture 196Picture 286Picture 266Picture 281Picture 287Picture 264

Picture 305Picture 189Picture 192Picture 191Am ajuns si la acel loc de reculegere,  popas pentru suflet, atat de aproape de rai, schitul de langa lac…

Picture 238Picture 231Sociabila din fire, mi-am gasit repede un nou prieten, l-am indragit din prima si deja mi-e dor de el…

Picture 248Picture 252Mi-am adapat sperantele si visele  la o fantana cu ciutura…

Picture 355Mi-am unduit dorurile dupa chipul si asemanarea colinelor pline de pajisti si pe soare si pe nori…

Picture 781

Picture 482Picture 513Picture 547Am avut grija sa culeg flori de camp pentru voi, stiu ca va plac la fel de mult ca si mie…

Picture 730Nicio bucurie din perioada asta nu a fost mai mare decat aceea de a da privirii ocazia sa vada”verde-n fata ochilor” 🙂  si sufletului hrana asta „vie” care sa-l tina treaz in simtiri pana la urmatoarea halta, in cine stie ce oaza binecuvantata de Dumnezeu pe pamantul  acesta, de unde imi iau seva si puterea de a merge mai departe si pentru care am suprema admiratie.

De Sanziene…

Am asteptat cu multa nerabdare ziua de Sanziene, ziua in care, conform traditiilor “timpul se face bun, îngăduitor, creşte şi cuprinde gândul omului, purtându-l peste câmpurile şi poienile pline de flori, parfumate cu miros de Rai”. Este momentul în care orice muritor care bate la “vămile nevăzutului şi neştiutului” poate să intre, doar purtând pe cap o coroniţă galbenă de flori sau folosind un fir de Sânziană. Cum eu m-am nascut intr-un sat de campie, asa cum v-am povestit in  amintirile mele  unde spuneam la un moment dat:

  „Acest loc cu sufletul in cer si cu trupul pe pamant traieste in ambele spatii si va ramane un decor fantastic ce nu va inceta sa ma urmareasca, pentru ca aici am invatat sa-mi construiesc aripi pentru a zbura, aici am invatat sa-i cant durerii, aici am simtit pentru prima data ca pot sa tin in palme zambete, ca picura lumina pe acoperisul inimii mele si aici regasesc parfumul copilariei…” si  cum mi-e drag sa haladuiesc pe campurile pline de holde si flori, mi-am pus frumusel camasa romaneasca, doar azi se decretase ziua iei romanesti si-am plecat pe campuri sa culeg flori si ierburi de leac, deoarece, conform traditiei, ultima zi de culegere a plantelor vindecătoare este ziua de Sânziene, fiind socotită până la urmă şi cea mai bună zi din an, când florile îşi potenţează puterile şi mirosurile înainte să le înceapă declinul. N-am avut flori de sanziene, dar o coronita tot mi-am facut si-am plecat la drum cu barcuta… 🙂  Am coborat…

Picture 1554Picture 1550Picture 1553

Am scrutat zarea si am vazut in departare un lan de floarea soarelui, mi s-a parut ca nu mai ajung odata sa imbratisez  minunatele flori, dar am ajuns intr-un sfarsit, iata-ma-s in lan! O-mbratisare, nu ne-am vazut demult…

Picture 1577

Picture 1580Candva ne jucam”pitit-a”, oare cum era, asa?

Picture 1569

Picture 1571Fericirea atinsese cote maxime, ura, chiar ma aflam intr-un loc in care povestile iei si lanului se contopesc,  ce-mi puteam dori mai mult! Eram fe-ri-ci-ta!

Picture 1585Picture 1586Picture 1587Dar cum povestile cu campurile mele-s nesfarsite nu m-am oprit aici…va amintiti cantecelul acela frumos”Grausor din Baragan”  ( http://www.youtube.com/watch?v=U0jqzP2n12I )   iacata-ma-s pierduta prin graul des…Doamne, ce sentiment de mandrie si bucurie ma incerca in mijlocul lanului auzind duduitul combinei, iar eu acolo, in iie!

Picture 1616In spate, Borcea susotea padurii… probabil azi ii spunea povestea iei in care s-au concentrat toate simbolurile spiritului si sufletului romanesc.

Picture 1641

Picture 1599 Picture 1628M-am grabit  apoi spre manastirea”Crucea de leac”  (care se vede pe fundalul fotografiei) sa ma rog pentru propasirea neamului nostru si a valorilor sale de necontestat pe care mi le doresc scoase la lumina din colbul uitarii si nepasarii.

Picture 1643De ce-am facut toate astea, azi, pe o caldura toropitoare? Am un singur raspuns, unul simplu de tot: pentru mine, Romania e cea mai frumoasa dintre lumi!