Dulceata de mere verzi cu suc de rosii si ghimbir

N-am dat pe aici de doua zile  si ca sa nu fiti suparati va indulcesc cu o dulceata,…asa, mai raruta, dar draguta! 🙂

Stiu ca nu e prea comuna si nici prin cuferele mostenite de la bunici nu prea exista, dar de astazi o gasiti, iata, in cufarul meu, care cufar este destinat doar lucrurilor care sa aduca  bucurie  tuturor. Va marturiesec faptul ca la finalul experientei de astazi am fost bucuroasa in ciuda caldurii indurate pe langa aragaz, fiindca stiti cum e cu roscata asta? Daca nu o pazesti o pierzi pe drum! 🙂  Iata ingredientele alaturi de care am plecat pe drumul acestui experiment culinar, imaginandu-mi ca voi reusi! Nu va spun cate calcule am facut pana am ajuns la aceste cifre, ca sa nu radeti de matematica mea „rotunda”.  🙂

750 ml. suc de rosii dulci ( cherry) obtinut cu ajutorul blenderului
1 kg. zahar tos
un baton de vanilie
800 gr. mere curatate de coaja
o bucatica de ghimbir uscat
un baton de  scortisoara

zeama de la o lamaie
100 ml. apa plata

Mod de preparare:

Sucul de rosii se pune la fiert impreuna cu zaharul si batonul de vanilie despicat. (Poza e inchisa rau fiindca mi s-a ars becul hotei si nu stiam cum sa-l pun singura. 😦  )

Trebuie pazita  ca de foc  🙂 dulceata asta, fiindca face pe nebuna si vrea sa evadeze, aveti grija!

Dar ii trece repede si se resemneaza in maxim un sfert de ora revenind usor, usor  la matca, dupa ce o spumam…Mai fierbe putin si siropul e aproape legat! Ca sa ne convingem, il testam. Cum il testam?  In mod obisnuit, facem testul picaturii si daca siropul s-a legat si sta bob pe farfuriuta, cum a stat la mine, o vom marita apoi cu roadele marului din fundul gradinii, chit ca n-au ajuns la majorat si inca-s verzi ( dupa ce le-am tocat la cap si le-am frecat cu zeama de lamaie ca sa nu oxideze, sa le vina rau si sa se faca stana de piatra la intalnirea cu dulceata din oala) !

Se adauga si batonul de scortisoara, se fierbe la foc mic. Intre timp se rade si ghimbirul si se va adauga dulcetii in spume, ca mai are o rafala…

In timp ce palpaia   dulceata pe focul lenes, am simtit ca mai trebuie putin lichid si am mai adugat 100 ml. apa…recunosc, nu ma gandisem la ea de la inceput! Eu am adaugat-o aici la ingrediente, dar nu am luat-o in calcul cand am plecat la drum cu experimentul. Voi sa o puneti, dar tot asa, nu de la inceput, deoarece depinde de cat de zemoase sunt si merele. Fierberea nu mai dureaza mult, iar mirosul ajunge sigur prin vecini care se-ntreaba curiosi” ce face vecina bun acolo? ” Dupa ce incercati iar cu picatura si vedeti ca s-a legat( si  se leaga bine datorita continutului de pectina al marului verde) luati dulceata de pe foc, a mea arata cam asa…

Opriti intr-un castronel pentru degustare, eventual doua, ca sa guste si vecina, nu pacatuiti s-o lasati doar cu mirosul si acoperiti oala cu un prosop ud si bine stors. Se pune rece in borcane  bine sterilizate in cuptor.
Daca  ar fi sa descriu printr-un cuvant cheie rezultatul acestei experiente culinare noi,  acel cuvant ar fi SUBLIM! Ingemanarea de gusturi si arome ce razbate dintr-o lingurita de astfel de dulceata, din care ti-e si mila sa manaci,  asa de bine arata, e perfecta pentru gustul meu si maine mai fac o portie!  (O sa va arat borcanele aliniate la raport!)
Pofta buna!

Asa roscata trebuie sa-si doreasca oricine sa aiba pe rafturile din camara, abia astept s-o vad curgand ( pe te miri ce) pe inflacarata!

Anunțuri

Prajitura simpla cu visine

Ar fi culmea sa treaca vara si eu sa nu fac prajitura asta! Usor de facut si buna la gust, doua argumente care sa ma puna pe treaba, fara sa mai iau in calcul aspectul de curtoazie ce o insoteste cand e gata taiata pe platou si nu-i rezista nimeni! 🙂                                                 Sa vad daca voi ii rezistati!

Ingrediente:

 8 oua                                                                                                                                                     2 cani de zahar (cana de 200 gr.)                                                                                                     2 cani faina ( aceeasi cana de la zahar)                                                                                            150 ml. ulei de floarea soarelui                                                                                                          o lingura coaja rasa de lamaie                                                                                                            o esenta de vanilie                                                                                                                          300/400 gr. visine fara samburi                                                                                                    unt pentru uns tava

Mod de preparare:
Reteta este din caietul mamei. Dansa nu folosea praf de copt si m-a deprins si pe mine cu asta si prajiturile cresc atat cat trebuie . Atunci cand o reteta specifica ingredientul il folosesc si eu, totusi, dar aici nu e cazul.
Cam lunga paranteza, sa vedem cum se face prajitura ca se termina visinele. 🙂                      Se bat albusurile cu zaharul pana se face o spuma tare, ca la bezea.

Galbenusurile se bat cu uleiul pana se albesc si se  aduga coaja de lamaie si sarea. Apoi se amesteca faina cu galbenusurile batute, turnand-o in ploaie, putin cate putin, pana se incorporeaza toata. Se va ingrosa compozitia foarte tare. Imediat se vor turna si albusurile batute peste ea si consistenta se va schimba.

Se pregateste o tava mare tapetand-o cu unt topit si faina sau cu hartie de copt si se toarna compozitia in tava.

Eu pun visine din abundenta, ca sa va spun drept, nici nu le-am cantarit,  fiindca stiu ca e o compozitie cu tinuta si nu cad la fund.

Cand am terminat de repartizat visinele pe toata suprafata prajiturii se da tava la cuptorul preincalzit la 180 de grade. Se lasa cam 35 de minute la cuptor, se face testul scobitorului. Visinele raman pana la final exact asa cum le-am pus, deasupra prajiturii, lucru care nu prea mi se intampla la alte retete cu incarcatura umeda, de acelasi gen.Convingeti-va!

Este o prajitura foarte apreciata in mediul meu. Se poate face identic si cu alte fructe: caise, piersici taiate cubulete, prune, cirese etc. Mie mi se pare si economica, de sanatoasa nu mai spun! Pentru o tava de 24 puteti injumatati fara grija cantitatile!Buna si la ceai si la cafea si la pachet si pe masa festiva si la picnic, copiii o adora si chiar e de adorat. Eu pe aceasta o voi darui intreaga, pe voi va las sa o gustati  virtual, de aici.

Pofta buna,  cat mai sunt visine in piata!

Si nu uitati, sa fiti dulci!