Am pregatit fel de fel de sosuri de rosii pentru iarna, mai dulci, mai picante, as zice chiar si exotice, cu cardamom, ghimbir si scortisoara, dar cu toate astea, in fiecare toamna, cand se inroseste ardeiul din gradina mea, prepar aceasta pasta in cel mai simplu mod posibil, dupa reteta veche mostenita din familia mamei. I-am putea spune clasic, bulion si nu s-ar supara nimeni, important este sa avem aceasta pasta in stoc pe timpul iernii, mai ales de Craciun, fiindca noua ne plac sarmalele cu putin rosu in obraji si pasta de rosii simpla, fara ardei, nu ar reusi sa le „fardeze” atat de tare cat ne place noua, deci, la treaba, ne asteapta niste ardei si rosii grozave!
Ingrediente:
cantitati egale de ardei gras rosu (sau kapia) si patlagele rosii un manunchi generos de tulpini de telina cu frunze cu tot
piper si sare grunjoasa dupa gust, in functie de soiul de rosii folosit
optional, zahar, daca rosiile sunt mai acrisoare
Eu la 26 de kg. de rosii+ ardei am folosit 300 gr. zahar, 5 linguri de sare grunjoasa, 4 foi de dafin si 2 linguri de piper proaspat macinat.
Iata calitatea materiei prime folosite de mine, care are un rol esential in reusita produsului finit dorit.
Chiar daca in poze se vad ardei si rosii de alte culori, fiindca s-a cules tot ce a facut cu ochiul, 🙂 am folosit, precum am spus, numai de cele de culoare rosie. Sa ne apucam de treaba…Jumatate din cantitatea de ardei se coace.
Se curata de cotoare si se fac fasii ardeii copti, se lasa deoparte. Apoi se spala, se curata de cotoare atat rosiile cat si ardeii ramasi, se scurg bine in strecuratoare, dupa care se dau prin masina de tocat. Se toaca inclusiv ardeiul copt. Eu am la robot si o sita cu orificii foarte mici, cu diametrul de 2,5 mm. si prin acea sita le toc, este ideala, dupa parerea mea. Dupa ce se termina aceasta operatie, se pune amestecul obtinut din tocarea rosiilor si ardeilor intr-un vas potrivit cantitatii utilizate ( aici se orienteaza fiecare) si se aseaza la foc. Cand incepe sa dea in clocot, se pune manunchiul de telina legat cu sfoara alimentara si se lasa sa fiarba bine in vasul cu bulion, dar nu pana se terciuiesc tijele, ci atat cat sa-si lase telina aroma, apoi se scoate cu o spumiera si se arunca. Se adauga sare si zahar, piper si foile de dafin, se lasa sa fiarba pana se injumatateste cantitatea initiala din vas, se gusta din nou si abia spre final se potriveste gustul dupa obiceiul familiei, se stie ca unii manca mai sarat, altii, din contra! Eu toate aceste sosuri le prepar intr-un ceaun, care, daca ar avea gura sa spuna cate astfel de sosuri a fiert, s-ar fi facut, cred, un rau rosu! 🙂 Cam asa arata produsul final in vasul in care a fiert. Se observa cat de mult a scazut.
Dar, pentru degustare, arata asa!
Eu procedez astfel: jumatate din cantitate o pun exact asa cum rezulta la finalul fierberii, calda, in diferite recipiente, depinde ce am disponibil, sticle mai mici, sau borcane de 320 ml. In cealalta jumatate din compozitie bag mixerul vertical si „o ametesc” de tot. Devine o pasta mai fina, asa…
Gustul e minunat si foarte natural, ati observat, n-am folosit deloc ulei, nu, pentru ca nici bunica nu folosea, ca-l lua cu pastrul, avea ratie! La toate celelalte sosuri de rosii am folosit ulei, la acesta nu vreau nici un strop, sarmalele vor avea suficiente grasimi! N-a fost greu deloc, asa-i? Cel putin pentru mine, nu!Uit de toata munca privind sticlutele pline.
Important! Se sterilizeaza 20 de minute din momentul fierberii la Bain Marie si va garantez trei ani de viata, daca le gratiati asa de mult! La mine s-a intamplat sa se mai rataceasca prin pivnita cate o sticla si am avut revelatia sa fie perfecta dupa asa de mult timp. Poze cu bucuria muncii implinite.
M-as bucura, pentru sanatatea dumneavoastra, sa va fi motivat sa preparati aceasta pasta nesofisticata, dar „adevarata”. Spor la treaba!
cufarul cu bucurii 