Dupa-atata frig si ploaie, Aprindem gratarele, Sa ne ametim de fum, Nasul, dar si straiele! 🙂 Veti vedea ca merita Statul pe langa gratar, Fiindca veti avea-n final, Un rezultat…magistral! Si acum, de veti ierta, Mica noastra parafraza, Va vom spune pas cu pas, Reteta cum se presteaza! 🙂
Ingrediente:
Lista trebuie sa inceapa cu personajul principal, crapul! Al meu a fost de Dunare!
100 gr. sare grunjoasa 13 rosii mici ( 600 gr.) 2 ardei grasi rosii, eu am avut si unul verde si l-am pus… o legatura de usturoi verde 150 ml. sos de rosii cu busuioc sau ketchup, ce aveti o legatura mare de patrunjel 1,5 litri de apa 1/4 lingurita piper proaspat rasnit
Mod de preparare:
N-am glumit cand am vorbit de ploaie, a inceputt in timp ce faceam gratarul, dar nu am renuntat, fiindca nu mai era cale de intors, doar am ratat fotografiile! 😦 Dupa eviscerarea pestelui si fragmentarea pe bucati (mari, asa cat palma) se opresc atatea cat sa guste tot natul care inhaleaza macar o gura de fum de la gratar, se tavalesc bine de tot prin sare grunjoasa si se aseaza pe gratar. Se lasa sa sfaraie, sa se perpeleasca bine si abia dupa ce se observa ca pe la colturi incep bucatile a se ridica de pe gratar, se intorc si pe partea cealalta si cand sunt patrunse cu totul de spiritul navalnic al jarului, se iau de pe gratar.
Daca mai aveti loc pe gratar, asezati rosiile si ardeii, daca nu la turul doi! Nu trebuie sa se coaca foarte tare, acestea din urma.
Se fierbe in clocot apa, timp in care se curata si se toaca in cubulete ardeiul si rosiile coapte, se toaca usturoiul si patrunjelul. Cand apa a clocotit, se adauga toate acestea in oala si cand da din nou in clocot, se opreste focul. Se toarna aceasta saramura in vasul cu pestele fript si lasam „la liber” imprietenirea dintre ingrediente. Nu avem timp de stat, pregatim si-o mamaliga, fiindca altfel n-are farmec saramura! Bine-ar fi sa aducem la masa si si-un vin alb, si-apoi sa gonim lupii…Fiindca nu-i de gluma, se vor bate rau de tot la gura noastra! 🙂
Nu mai este nevoie de cuvinte, la saramura de crap, inainte! Pofta buna!
P.S.
Povestea asta minunata o stiu de la nea Tudor Gologanu, un pescar priceput si tare hatru, caruia ii datorez mult din experienta mea culinara, vis- a- vis de gatitul sanatos al pestelui din apele Dunarii. Sper sa va placa si voua si sa nu ratati ocazia de a o incerca.
Ştiu că nu e o expresie potrivită unei finuţe ca mine 😀 dar, că tot spuneai de ploaie, îmi plouă-n gură 😳 eu la peşte nu rezist, aş mânca şi în somn
Stii la ce ma gandesc? Poate te ia dorul de peste si inveti potecuta pana la mine, unde se gaseste in permanenta un peste bun si proaspat si uite-asa, sa ploua cu saramura, zic!
Nu se ştie niciodată pe unde vor ajunge potecile mele! Mulţumesc mult!!
pentru ce vad mai sus as sacrifica cateva bucati de ceafa si vre-o doi mici, deja imi ploua-n gura …
Te asigur ca s-ar merita sacrificiul, saramura asta face toti banii!
Era mai potrivit un titlu ” saramura de crapi”… de pofta 🙂
Am ras cu pofta, Oana! 🙂 ))))))))))))
Iar mi-ai stârnit poftele, că de la pește nu mă pot abține! Mai ales că arată atât de îmbietor și e de Dunăre! 🙂
Daca tot am lipsit atat, nu aveam cum sa revin altfel,decat cu ceva cu iz romanesc, ce merita pus in cufar, Petru! Ma bucur ca iti place pestele!
Daca ” balta are peste”
Inclusiv CRAP romanesc
Pofta-n mine se trezeste
Si la peste eu poftesc ! 🙂
Dupa cum arata-n poza
CRAPUL romanesc
Banuiesc c-avea si ICRE
Sincer, nu glumesc !! 🙂 🙂
Felicitari pentru postare !
O seara frumoasa !
Aliosa.
Asa este, avea si icre, sunt la pastrare! 🙂
Saramura a facut furori si s-a cerut bis, dar norii ne-au incurcat planurile, poate se mai raspandesc, azi am fotografiat placintele pe soare! 🙂
Multumesc de vizita, o seara mnunata iti doresc si tie!