Dulceata din maci salbatici

Am visat de multe ori la dulceata asta, dar n-am indraznit sa sacrific frumusetea macilor, pe care ii ador si nu exista vara in care sa nu fac „bai” de maci…Da, da, sa nu credeti ca e o exagerare, am imbratisat la propriu, nu doar cu privirea, campuri inrosite si lanuri inflacarate de rosul macilor salbatici. E mirific in maci si iubirea mea pentru ei este si va fi statornica! Iertati-mi indrazneala  de a posta o fotografie in care sunt eu si macii, dar noi chiar ne iubim! Desi mi-i imaginam mereu,  nu doar pe campuri adevarate ( nu d’alea photoshopate) ci si in diverse dulciuri, nu m-am indurat, pana in vara asta, sa-i adun in cantitate mai mare si sa-i folosesc in bucatarie, desi au proprietati terapeutice semnificative si nu ti-e de colo sa ai in dulap un recipient cu sirop de maci! Dar acum, vazand ca ploile din ultima saptamana strica totul, mi-am luat inima-n dinti si am cules maci cu gandul la implinirea unui vis mai vechi… „Dulceata de maci salbatici” suna atat de inflacarat in viziunile mele culinare, incat trebuia sa se intample si minunea asta in bucataria mea si azi, chiar s-a intamplat minunea, va prezint reteta celei mai minunate dulceti pe care am facut-o de-a lungul experientei mele culinare. Ingrediente:                                                                                    400 gr. petale de maci                                                                                                                           2 kg zahar                                                                                                                                                 3 lamai mari                                                                                                                                            1, 250 l apa plata                                                                                                                          optional: seminte de cardamom si semintele din jumatate de pastaie de vanilie                             Mentionez ca eu am pus semintele din sase pastai de cardamom si semintele dintr-o jumatate de pastaie de vanilie, fiindca asa am simtit eu ca s-ar potrivi foarte bine si rezultatul mi-a demonstrat ca am avut dreptate. Mod de preparare: Incercand sa gasesc retete pe net, nu am gasit absolut nimic la cautarea  pe Google in limba romana si am renuntat sa ma gandesc la cum au facut altii, daca cumva au facut, mi-am imaginat o asemanare intre dulceata de trandafiri, de aici  http://https://cufarulcubucurii.wordpress.com/2014/05/30/dulceata-de-trandafiri/  si am mers pe drumul dulcetii de trandafiri, cu mici modificari, pana am obtinut mult ravnita dulceata de maci, care arata chiar mai bine, fiindca este mult mai matasoasa, priviti-o! Sa mergem, dar, pe firul miraculoasei povesti a dulcetii de mac salbatic! Ne inarmam cu un aparat de fotografiat, plecam la cules de maci, dar purcedem la cules, numai dupa ce imortalizam mirificul privelistii din toate unghiurile! Si iata un unghi! Si culegem si culegem, venim acasa si prima grija e sa facemi un mic aranjament, sunt prea frumosi si trebuie sa mai pastram cativa, sa ne mai bucure ochiul si maine… Apoi incepem treaba culinara, fiindca nu e de zabovit cu aceste delicate flori! Scuturam bine de insecte, fiindca sunt foarte curtate, dupa cum bagai de seama! Apoi desprindem petalele si le mai luam o data la scuturat, fiindca staminele macului sunt lipicioase rau si stau lipite de petale. Le cantarim apoi, e important, zic eu! Le spalam bine si in multe ape, staminele se ridica la suprafata apei, apoi ultima spalare se executa sub jet puternic de apa. O sa vi se para ca s-au imputinat, dar e doar o impresie…Se lasa sa se scurga bine intr-o strecuratoare. Se pune la foc siropul. Asta inseamna fix a se fierbe impreuna apa si zaharul, dar si bobitele din pastaia de vanilie si semintele de cardamom, in cazul ca vreti sa le folositi. In timp ce siropul fierbe si se ingroasa, se freaca  petalele cu zeama  stoarsa de la toate lamaile, ca-s multe petale. Cand siropul s-a legat ca o miere  si face bulbuci se adauga petalele. Sa nu va speriati de acele negrete, sunt condimentele! Daca siropul a fost bine legat, mai mult de 12 minute nu trebuie a se fierbe dulceata, uitati cum arata dupa  sapte minute de fiert… Dupa inca cinci, deci 12 minute in total, arata asa, nu mai cade din lingura aproape deloc, deci, e gata!Se ia vasul de pe foc si se acopera cu un prosop ud. Se lasa sa se raceasca in vas si se pune rece in borcane capsate cu capace al caror interior a fost sters cu alcool. Inainte sa fie pusa in borcane merita o sedinta foto, dar soare, yoc! Dar nu de soare avem nevoie pentru a observa cat e de matasoasa…Este cea mai faina dulceata pe care am privit-o vreodata, oameni buni! Are o culoare fantastica si un gust divin! Cand curge din lingurita are finetea aripii de libelula, nu stiu sa va explic altfel cat de matasoasa poate fi! Pur si simplu vezi prin ea, e translucida si m-a frapat culoarea, eu credeam ca va iesi precum a macului, rosu aprins, dar nu, e un rosu mai degraba trandafiriu. M-a cucerit cu gustul, savoarea si tot ce tine de ea, pentru mine e dulceata secolului, tineti minte! O  buna prietena de pe Facebook, careia ii si datorez faptul ca m-am apucat sa o prepar, Luminita Sunar m-a denumit „pioniera” acestei dulceti in Romania si daca e asa, chiar sunt  bucuroasa si mandra sa ajung la inimile voastre cu aceasta minunata reteta, dragii mei cititori! Si-i multumesc Luminitei, nu oricum, ci  cu inflacararea macului, pentru ca m-a incurajat sa o fac. Sper sa va inflacareze si pe voi, atunci cand veti avea prilejul de a da peste maci si sa o faceti, ca se merita! Si fiindca imi place asa de mult, voi participa cu reteta aceasta la campania de sarbatoare a lunii iunie, a carei gazda este Aura Carolina  http://bucatariaurei.blogspot.it/2014/06/campanie-de-sarbatoare.html Pofta buna!