A fost o zi asa de urata astazi, incat nu mi-am gasit locul nici in fotoliul de langa soba, cu o carte in mana, nici in fata televizorului, nici macar de sueta nu mi-a ars…Mi-a trebuit cam mult, recunosc, pana sa ma hotarasc sa-mi umplu timpul cu o activitate placuta si desigur, v-ati dat seama ca am plecat in bucatarie! Acolo este locul unde uit de toate, unde ma pot juca in voie cu anumite ingrediente, dand un sens, cu un anumit gust, jocului meu! Mi-am amintit ca am vazut pe un site bulgaresc niste cornuri care mi s-au intiparit pe retina si mi-am zis ca e musai sa le fac! Tradusesem de atunci reteta cu ajutorul meu de nadejde, stiti voi care… Dar ce te faci ca domnul Google imi tradusese eronat, nu depistam drojdia in ecuatie, a trebuit sa-mi dau seama cum sta treaba, asa ca am trecut la improvizat si imediat va spun ingredientele acestor cornuri, care mi-au sucit mintile! 🙂
Ingrediente:
Pentru aluat:
900-950 gr. faina alba
1 cub de drojdie proaspătă, 42 gr.
500 ml de lapte cald (nu fierbinte)
150 g unt
100 ml ulei
3 oua( un galbenus se opreste pentru uns)
1 linguriță cu varf de sare
1 lingura de zahar
seminte de in, mac, susan ( pentru deaupra)
Pentru umplutura:
200 gr. branza de vaci,un ou, cateva fire de patrunjel verde, sau marar, dupa gust
Optional: cateva lingurite de crema nutella, daca vreti sa preparati cateva si cu umplutura dulce
Puteti opta si pentru alte variante de umpluturi, mezeluri,masline, praz, cartofi…Totul este posibil!
Mod de preparare:
Se iau 50 de ml. de lapte caldut și se dizolvă drojdia în el, se adaugă si zahărul, care are rolul sa ajute drojdia sa se activeze. Se acopera si dupa 15 minute se framanta un aluat din maiaua rezultata, plus toate ingredientele mentionate, fara seminte, bineinteles si fara unt, acela e necesar dupa framantarea aluatului.
Se va obtine un aluat neted, elastic, moale, nicidecum vartos! Aici trebuie sa ne orientam putin cand se adauga faina, oprim cateva linguri pe care le punem la final, una cate una, fiindca sunt foarte multe variabile in discutie cu privire la calitatile fainii pe care o foloseste fiecare ( umiditate, gluten, amidon) si e bine sa procedam asa, pentru a nu obtine o coca vartoasa, de aceea am si mentionat cantitate variabila la ingrediente! Eu am impartit in doua coca, fiindca am facut si 5 chifle pentru micul dejun de maine, iar din jumatatea pe care o vedeti acum, am facut cornurile pe care mi le doream.
Reteta spunea sa fie lasata la crescut, dar eu m-am gandit ca aluatul imi va creste in maini, in timpul procesului, fiindca am o faina foarte, foarte buna si n-am lasat-o deloc, m-am apucat de facut cornuri! Se imparte aluatul in sase bile aproximativ egale.
Din fiecare bila se intinde o foaie rotunda cu diametrul de aproximativ 20 cm. Se pensuleaza cu unt topit, dar nu cald, fiecare disc si se aseaza unele peste altele…Reteta initiala spunea sa se unga cu unt rece, din calup,dar mie mi se rupeau foile, nu se intindea bine si atunci l-am topit sa-l intind mai usor!
Foile astfel unse se cladesc una peste alta pana la ultima, peste care nu se mai pune unt. Se porneste cuptorul si se programeaza la 180 de grade.
Se ia merdeneaua si se intinde toata „constructia” la care am zidit cu sarg 🙂 intr-o foaie mai mare, pana ajunge grosimea foii la un centimetru. Se taie sub forma de raze foaia intinsa, obtinandu-se triunghiuri din care se pot rula cornurile de acum.
Eu am umplut cateva numai cu branza frecata cu ou, altele cu branza si patrunjel, si cateva cu nutella, sa fie pentru maine la cafea.
Se ruleaza strans, dara fara bruscarea aluatului, de la baza trinughiului catre varf, se aseaza in tava, pe hartie de copt, sau daca nu aveti, o ungeti cu unt, o tapetati cu faina.
Se lasa la crescut o jumatate de ora, dupa care se ung cu un galbenus de ou, batut cu o lingurita de lapte dulce. Se presara cu seminte de care va plac, eu am o slabiciune pentru fistic in ultimul timp si am presarat cateva si asa, restul cu susan. Se coc la cuptorul preincalzit la 180 de grade, timp de 35/40 de minute, in functie de cuptorul pe care-l aveti. Iaca pozna, ca s-au copt! 🙂
Serviti, va rog!
Nu au aspectul celor pe care le-am vazut, acelea semanau mult cu croissantele, dar sunt frumoase foc, de-ti raman papilele in loc! Si mai sunt si pufoase si stratificate si gustoase. Nu va mai spun nimic, va arat sectiuni si va imbii sa le faceti, cand aveti chef de stat langa cuptor! Pofta buna, dragilor!
cufarul cu bucurii 