Bucuria de a face paine pentru cei dragi este unica pentru mine si nu preget niciodata sa-mi pun sortul si sa-mi suflec manecile, cand mi-am pus in gand sa dau viata unei paini ce va parfuma toata casa cu mirosul ei inconfundabil, dar nu doar atat! Mi se intampla foarte des, atunci cand scot painea din cuptor, sa ma gandesc la oameni dragi, care sunt buni ca painea calda…Fac aceasta asociatie, poate neobisnuita, dar nu pot trece peste faptul ca in jurul meu sunt atat de multi oameni buni ca painea calda, carora vreau sa le dedic de acum inainte toate painile mele, ca ofranda pentru bunatatea si omenia lor, a generozitatii de care dau dovada fata de semeni. Painea de astazi o dedic echipei care lucreaza la „Salon Ioana”, coaforul meu de suflet, o echipa de oameni calzi si sufletisti, alaturi de care am si mancat de altfel aceasta paine minunata, a carei reteta este dorita de catre toti cei care au gustat-o. Si daca ei impart cu mine-atatea bucurii si ma rasfata ori de cate ori le trec pragul salonului, eu cum sa nu impart cu ei si cu voi toti, cititorii mei, o reteta de paine infoiata si pufoasa!
Ingrediente:
700gr. faina+ pentru infainat planseta
300 ml. lapte
10 gr. drojdie uscata, sau 30 gr. drojdie proaspata, eu uscata am avut
4 linguri de smantana
4 linguri de ulei
50 gr. unt
1 lingura de zahar
1 lingurita sare
2 oua mari
mac, sau alte seminte pentru deasupra
2 linguri de branza rasa
Mod de preparare:
Se cerne faina, ( se opresc doua linguri cu varf) se amesteca cu drojdia uscata si se pune intr-un castron incapator, in care sa poata creste aluatul. Se face in mijloc o gropita, si acolo se toarna laptele, smantana, zaharul, sarea, un ou intreg si inca un albus de la cel de-al doilea, fiindca un galbenus se pastreaza pentru uns.Se amesteca bine cu o lingura incepand din mijloc, luandu-se cu ajutorul lingurii de lemn faina de pe margine, pana incepe sa se ingroase aluatul. Cand s-a ingrosat suficient, se adauga doua linguri de ulei, iarasi se mai ia faina de pe marginile castronului si tot asa pana se incorporeaza faina. Se incepe framantarea cu mana, dupa ce am turnat in pumn o lingura de ulei. Dupa cateva minute de framantare se va simti daca aluatul se lipeste de maini, se mai adauga din faina ramasa, vedeti paranteza, se aduga si ultima lingura de ulei si trebuie sa avem un aluat molcut, alta descriere nu gasesc. Faza asta eu niciodata nu pot sa o fotografiez, fiindca nu pot pune mana pe aparat in timp ce framant, logic! Am fotografie cu aluatul cand deja crescuse putin, fiindca pana m-am spalat eu pe maini si am facut oarece ordine pe masa, el a inceput sa lucreze, semn bun, de altfel! 🙂
Se acopera castronul cu un prosop moale si se lasa sa creasca o jumatate de ora, la loc destul de cald si ferit de curenti. Cand aluatul a crescut destul se imparte in cinci parti egale, apoi o parte din cele cinci , iarasi se imparte in doua, deci vom avea sase gogoloaie, patru la fel si alte doua pe jumatatea lor, s-a inteles? Iaca poza limpezitoare! 🙂
Sa stiti ca eu le-am mai ajustat dupa ce am furat fotografia asta, ca sa fie cat de cat egale cele mari, asa sa faceti si voi, sa ramana cele patru bucati aproximativ egale. Se intind cu mana cele patru gogoloaie, pana obtineti patru foi cat de cat rotunde, pe care le ungeti cu unt topit, mai putin pe una din ele care va veni deasupra. Sa va spun un pont: se pot intinde si cu vergeaua, ar fi ideal sa va iasa perfect rotunde, dar mie nu-mi place sa stresez aluatul, sa-l pisez, imi place sa-l mangai, sa-i cant, sa-i simt pulsul, fiindca simt ca intre mine si el se creeaza o legatura pe care nu pot sa v-o explic, nu stiu cum sa va fac sa ma intelegeti! E ceva sacru pentru mine sa fac paine!
Se cladesc apoi cele patru discuri la fel ca la reteta explicata la painea rasucita, postata de mine aici. Se lasa turnuletul in asteptare si se lucreaza gogoloaiele mici astfel: dintr-o bucata putin intinsa cu mana se face un disc mic, peste care se pune branza, se aduc marginile cercului spre interior si se astupa umplutura de branza, obtinandu-se iar o chifla, care se unge cu unt moale si se presara cu mac din belsug, dupa cum se vede in fotografie. Din cealalta bucata de aluat se face o impletitura/imbarligatura, care se aseaza deasupra bilei cu branza, se strange dedesubt, pentru a-i da forma rotunda si iaca ce pozna a iesit!
Mai departe se da atentie discului cladit din cele patru foi suprapuse anterior. Se mai apasa usor cu mana pe margini pentru a i se da o forma rotunda, daca nu o are deja si se imparte in opt parti egale prin trasare de raze cu un cutit bine ascutit, sau daca aveti instrument de taiat pizza, eu cu el am taiat cele 8 raze.
Ei, acum i-acum! Se ia fiecare bucata formata, se rasuceste dintr-un colt al bazei triunghiului, dar nu de tot, varful triunghiului trebuie pastrat, dupa care se intoarce varful in sus, catre marginea de la baza triunghiului care acum e rasucita, cam asa se procedeaza, ca in fotografii, daca vreti sa obtineti chifle fantezii! 🙂 Atentie, dupa ce se efectueaza rasucirea, se aseaza triunghiurile cu partea rasucita in jos si abia atunci se intoarce varful, pentru ca altfel, se desfac!
Mai departe…Se aliniaza toate bucatelele, ca la armata si cu o coada de lingura, se apasa cu mila chiar pe mijlocul varfului, pana ce lingura isi lasa amprenta intru pomenire, pe varful ce pufaie de pufosenie, deja! Ati inteles? Hai, ca nu va las in ceata, voi daca nu faceti si fotografii, veti termina repede treaba, la mine se pierd timpi importanti pana pozez pasii astia, merit sa mentionati sursa, cand o dati mai departe, parol! 🙂 Eu am vazut tehnica pe un filmulet, mai demult! Si am facut-o si mai frumoasa altadata, dar acum mi-e greu sa si fotografiez, aluatul mi-o ia inainte, pur si simplu, asa de frumos creste! Iata tehnica linguroiului amprentator!
Se preincalzeste cuptorul la 180 de grade. Dupa ce ati terminat amprentarea, urmeaza asamblarea chiflelor, fiindca asta este de fapt painea asta, o comuniune de chifle mai putin rotunde, stratificate si putin altfel, lasam stereotipia chiar si in bucatarie, dragilor! Se aseaza direct in tava, pe hartie de copt, cu varfurile amprentate in centru, voila! Se lasa sa mai creasca un sfert de ora macar, eu atat am lasat-o, fiindca aluatul, dupa cum v-am spus, mi-a crescut in maini, in timp ce il prelucram. Dar daca la voi creste mai greu, stiti ca depinde mult de drojdie, de temperatura mediului ambiant, illasati mai mult sa creasca si va orientati, se observa aluatul cand este gata de copt, fiindca devine pufos si se basica.
Cand a crescut suficient, se unge cu galbenusul de ou ramas, amestecat cu o lingurita de ulei si una de lapte dulce. Se presara cu seminte de care va plac si se da la cuptorul preincalzit.
Dupa 15 minute se deschide cuptorul si se aseaza o hartie de copt udata si stoarsa deasupra painii, sa nu se bronzeze prea tare si se mai lasa 20 de minute la copt. La mine atat a stat, dar la voi, in functie de caracteristicile cuptorului poate sta mai mult…Eu am cuptor pe gaz, va precizez asta, ca sa stiti si o asez pe treapta din mijloc a cuptorului. Si apoi astept sa se imprastie prin casa mirosul de paine calda, timp in care ma gandesc la acei oameni calzi din jurul meu, buni ca painea calda, despre care v-am spus si la inceput…Nici nu stiu cand trece timpul cu oamenii frumosi in suflet si in gand si mirosul de paine calda primprejur! Asa se face ca aceasta paine am mancat-o cu astfel de oameni si le-a placut mult!
Se rupe foarte usor in bucati, de la locurile in care s-au imbinat triunghiurile intre ele, priviti!
Asa ca, fiecare poate sa-si ia chifla si sa fuga cu ea unde vrea! 🙂 Va avertizez ca urmeaza imagini cu sectiunea, care e pufosenia intruchipata, dragilor!
Ne chinuim un pic la intins foi, dar acum se culeg roadele, uitati cum se desfac una dupa alta!
Aceasta a fost povestea acestei paini, intre timp, am facut deja altele si vor urma alte si alte modele, fiindca voi, cei din jurul meu, care sunteti buni ca painea calda, sunteti multi, la randul vostru si meritati din partea mea, macar atat: comparatia cu pita noastra cea de toate zilele, fara de care nu se poate, asa cum eu nu as fi eu, fara prietenia, generozitatea si iubirea pe care mi le oferiti prin gesturile si comportamentul vostru, dragi prieteni! Si nu spun vorbe mari, cu fiecare paine scoasa din cuptor imi apareti in fata, cu toata frumusetea voastra launtrica si simt nevoia sa impart cu voi macar retetele, daca nu suntem impreuna de fiecare data, sa ne bucuram de aburul inconfundabil ce iese din painea noastra cea de toate zilele!
Pofta buna!
cufarul cu bucurii 